Skip to main content
-A +A

Răstignit pentru tine

Îmbunătăţire, sau răscumpărare?

Mulţi admiră viaţa lui Hristos şi morala creştină, dar nu se gândesc că au nevoie de răscumpărare. Să ştii că ai nevoie nu de reguli morale, ci de mântuire, nu de îmbunătăţire, ci de naşterea din nou, iar crucea lui Hristos este singura care poate rezolva starea ta înaintea lui Dumnezeu. Mai înainte de a fi Modelul tău, Iisus Hristos trebuie să fie Mântuitorul tău.

Da, ai nevoie să fii mântuit, pentru că păcatele tale îţi vor aduce dreapta condamnare din partea lui Dumnezeu. Crucea lui Iisus este singurul mijloc prin care poţi fi mântuit, pentru că acolo, pe cruce, Hristos a luat asupra Lui păcatele celor care cred în El.

Dumnezeu a scos lumile din neant prin cuvântul puterii Sale. Dar, pentru a nimici lucările Diavolului, pentru a înlătura păcatul care l-a despărţit pe om de Dumnezeu, pentru a desfiinţa moartea care este urmarea dreaptă a păcatului şi pentru a te feri de judecata înspăimântătoare care îi urmează, ce putere deosebit de mare a trebuit El să desfăşoare! La cruce s-a arătat puterea aceasta, în dreptate, când Hristos a fost răstignit. Acolo a biruit El, prin moartea Sa, şi l-a făcut fără putere pe cel care are puterea morţii, adică pe Diavolul. Acolo S-a dăruit El pe Sine pentru a înlătura păcatul prin jerfa Sa. Învierea Sa plină de putere dovedeşte biruinţa Sa deplină.

„Cuvântul crucii“

Noi Îl predicăm pe Hristos răstignit: pentru iudei, poticnire; şi pentru naţiuni, nebunie; dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi greci, Hristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1.23).

Astăzi Dumnezeu te cheamă.

Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inima“ (Psalmul 95.7,8).

Astăzi pune-ţi încrederea în Iisus Hristos Cel răstignit.

Pentru om, nimic altceva nu este mai important decât crucea lui Hristos. La cruce se împlinesc toate gândurile pe care Dumnezeu le arată în harul Său faţă de o omenire vinovată; acolo, la cruce, sunt desfăşurate în modul cel mai măreţ înţelepciunea şi puterea Lui; lucrarea pe care El a făcut-o acolo este temelia oricărei binecuvântări; ea este şi va rămâne pentru veşnicie monumentul dragostei Dumnezeului şi Mântuitorului nostru.

„S-a sfârşit“ (Ioan 19.30)

Aceste cuvinte ale Mântuitorului, rostite atunci când era pe cruce, vestesc o mântuire deplină: marea problemă a relaţiilor omului păcătos cu Dumnezeul cel sfânt şi-a găsit soluţia definitivă la cruce. Alături de aceste cuvinte avem o altă dovadă: înviindu-L pe Iisus şi invitându-L să Se aşeze la dreapta Sa, Dumnezeu a arătat satisfacţia deplină pe care El a găsit-o în lucrarea de la cruce. Să ascultăm ce spune chiar Cuvântul lui Dumnezeu:

Iisus Hristos „a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu (…) Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi“ (Evrei 10.12,14).

Da, din partea lui Dumnezeu, totul este împlinit în mod desăvârşit. El dă cea mai clară dovadă cu privire la acest fapt, îl vesteşte oamenilor şi aşteaptă răspunsul lor.

Răspunsul omului faţă de Dumnezeu

Dintre toate răspunsurile pe care omul le dă lui Dumnezeu, care este răspunsul tău?

• Îndoiala, care se prezintă ca smerenie, dar care în realitate Îl face pe Dumnezeu mincinos?

• Mândria, care nu vrea să se supună lui Dumnezeu?

• Pretenţia de a aduce lui Dumnezeu hotărârile tale bune şi eforturile tale, ca şi cum lucrarea lui Hristos n-ar fi de ajuns?

• Nerecunoştinţa faţă de Acela care a făcut totul pentru fericirea noastră?

• Indiferenţa? Eşti adâncit în problemele tale de o clipă, nu ai sentimentul vinovăţiei tale, amâni o hotărâre pentru mai târziu, nu vrei să dai atenţie unor astfel de lucruri: religia îţi interzice prea multe plăceri şi, apoi, sunt atâtea secte…

• Sau credinţa care primeşte cu umilinţă, fără discuţii, atât ceea ce Dumnezeu spune despre noi, cât şi ceea ce spune despre Hristos şi despre lucrarea Lui? Aceasta este credinţa care se supune, care aduce mulţumiri şi care Îl adoră pe Dumnezeu.

Fiul lui Dumnezeu (…) m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine“ (Galateni 2.20).