Duminică, 20 Februarie 2011
Şi cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptăţit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între naţiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie“.
1 Timotei 3.16
Este într-adevăr o taină atât de mare că nu poate fi înţeleasă cu mintea omenească. Nu Îl putem înţelege pe Dumnezeu în măreţia fiinţei Sale. Ce creatură L-ar putea înţelege pe Cel care este atotputernic, atotştiutor, omniprezent – Cel care este infinit şi veşnic? Pentru că noi suntem cu toţii neputincioşi, neştiutori şi limitaţi, şi nu putem înţelege veşnicia.
Oamenii pot să spună că doar Biblia ne spune despre aceste atribute ale lui Dumnezeu, pentru că nu Îl vedem şi nu Îl putem vedea. Dar întreaga creaţie dă mărturie despre puterea veşnică a lui Dumnezeu şi divinitatea Sa (Romani 1.20), pentru că Cel care este Creator trebuie să fie mai mare decât creaţia Sa. Dar ca un astfel de Dumnezeu să se arate în carne este inimaginabil pentru mintea omenească. Sună de necrezut, şi de aceea mulţi consideră că este imposibil. Dar dacă ne gândim puţin, atunci nu poate oare un Dumnezeu infinit de mare, un Dumnezeu cu o putere şi înţelepciune atât de minunate, să Se facă cunoscut devenind Om, şi păstrând în acelaşi timp gloria divinităţii Sale? De fapt, arătarea Sa minunată în carne este o mărturie atât despre măreţia gloriei Sale, cât şi despre măreţia dragostei Sale şi a bunătăţii faţă de oameni. Nu trebuie să înţelegem totul despre această descoperire minunată a Dumnezeului celui viu în Persoana Domnului Isus, dar ea cere cea mai profundă adorare şi închinare din inimile noastre.
Cineva a spus pe bună dreptate: „El [Hristos] nu a încetat niciodată să fie ceea ce era, atunci când a devenit ceea ce nu mai fusese niciodată“.